Cercetătorii au descifrat un manual egiptean antic cu vrăji şi incantaţii
Cercetătorii au reuşit să descifreze un vechi manual egiptean, ce dezvăluie o serie de incantaţii şi vrăji.
Numit de cercetători „Manualul de putere ritualică”, manualul conţine, printre alte incantaţii, indicaţii pentru cum să faci vrăji de dragoste, să exorcizezi spirite malefice sau să tratezi „icterul negru”, o boală infecţioasă care poate fi fatală.
Cartea este veche de 1.300 de ani şi este scrisă în limba coptă – un stadiu final al limbii egiptene. Este realizată din foi de pergament legate – un tip de carte pe care cercetătorii o numesc codice.
“Este un codice [alcătuit] din 20 de pagini de pergament, ce cuprinde manualul unui practicant de ritualuri”, arată Malcolm Choat şi Iain Gardner, profesori la Universitatea Macquarie şi, respectiv, Universitatea din Sydney, în volumul “A Coptic Handbook of Ritual Power”.
Manualul antic “începe cu o lungă serie de invocaţii ce culminează cu desene şi cuvinte de putere”, arată cei doi autori. “Acestea sunt urmate de un număr de reţete sau de vrăji pentru a-i vindeca pe cei posedaţi de spirite sau a trata diverse afecţiuni, sau pentru a avea success în dragoste sau în afaceri.”
De pildă, pentru a cuceri pe cineva, codicele spune că trebuie să spui o formulă magică peste două cuie şi apoi să le „baţi în tocul uşii celui râvnit, unul pe partea dreaptă, unul pe partea stângă”.
Cercetătorii cred că acest codice datează din secolul VII sau VIII. În această perioadă mulţi egipteni fuseseră creştinaţi, astfel că manualul de vrăji conţine şi câteva incantaţii referitoare la Iisus. Totuşi, unele dintre ele par a fi asociate cu un grup care uneori este numit „Sethiani”. Această sectă s-a dezvoltat în Egipt în primele secole ale creştinismului şi îl venera pe Seth, considerat cel de-al treilea fiu al lui Adam şi al Evei. De exemplu, una dintre incantaţii spune:„Seth, Seth, Hristos cel viu!”.
La început, cartea face referire la o personalitate divină, numită „Baktiotha”, a cărei identitate este încă un mister. În manul se spune:„Îţi mulţumesc şi te chem, Baktiotha:cel mare care este foarte de încredere;cel care este stăpân peste cele patruzeci şi nouă de tipuri de şerpi”.
„Baktiotha este o personalitate ambivalentă. Este o mare putere şi un conducător al forţelor în lumea materială”, explică Choat şi Gardner într-o conferinţă de presă.
Mărturiile istorice arată că liderii bisericii îi vedeau pe „Sethiani” ca fiind eretici, iar în secolul VII aceştia deja dispăruseră în anumite zone sau erau pe cale de dispariţie în altele.
Acest manual cuprinde o combinaţie de invocaţii de natură „sethiană” şi creştin ortodoxă, aşa că s-a considerat că ar putea fi de fapt un document de tranziţie, scris înainte ca toate invocaţiile „sethiene” să fie eliminate din textele magice, explică cercetătorii. Tot aceştia arată că există şi alte texte care sunt asemănătoare cu noul codice recent descifrat, dar acelea conţin mai multe referinţe creştin ortodoxe şi mai puţine particularităţi sectante.
Se crede că invocaţiile au fost iniţial separate de cele 27 de vrăji din manual, dar ulterior au fost combinate pentru a forma un singur „instrument de putere ritualică”, a declarat Choat pentru Live Science.
Rămâne un mister şi profilul celui care ar fi utilizat un astfel de manual, dar cu siguranţă nu era adresat exclusiv preoţilor sau călugărilor.
„Cred că au existat practicanţi ritualici în afara rândurilor clerului şi monahilor, dar exact cine erau ei ne este necunoscut, căci aceştia nu doreau să fie etichetaţi ca magicieni”, explică Choat.
Şi originea manualului este necunoscută. Universitatea Macquarie l-a achiziţionat la sfârşitul anului 1981 de la Michael Fackelmann, un negustor de antichităţi din Viena. Dar nu se ştie de unde l-a avut Fackelmann. Totuşi, stilul scriiturii indică faptul că acesta ar veni din Egiptul superior, din vecinătatea oraşului Ashmunein-Hermopolis.
news.discovery.com