Cei 12 americani care au vrut să distrugă monarhia britanică

De la Amexitul din 1776, odată cu declararea independenţei coloniilor americane faţă de Imperiul Britanic, America a încercat să meargă pe cont propriu, dar un loc gol unde a fost odată un monarh n-a putut fi substituit prin nimic. De atunci încoace, nutrind o invidie ascunsă, America republicană duce un război împotriva ţării-mamă încercând să recupereze un status quo pierdut, scrie politico, citat de adevarul.ro.

1. Thomas Jefferson

Cel de-al treilea preşedinte al SUA a rămas bine întipărit în memoria monarhiştilor britanici pentru modul în care l-a adus la nebunie pe George al-III-lea. Însufleţit de idei radicale încă din tinereţe, a stârnit spiritul revoluţionar în coloniile americane. Jefferson a putut spune că parlamentul britanic nu are nicio autoritate morală asupra Americii şi că oamenii Lumii Noi nu datorează nici un fel de taxe Coroanei britanice. Iar atunci când lucrurile n-au mai mers i-a pus în cârcă lui George al-III-lea războiul de independenţă. Autorul Declaraţiei de Independenţă care declama că toţi oamenii au fost creaţi egali era acelaşi om care avea sclavi pe plantaţiile sale din Virginia, dar nu acest lucru a contat, ci modul în care a reuşit să dea o lovitură de graţie monarhiei britanice. 

 2. Woodrow Wilson 

Prima vizită a unui preşedinte american la Londra în decembrie 1918, la o lună de la sfârşitul Primului Război Mondial, a produs o adevărată impresie britanicilor care s-au adunat cu miile pe străzi pentru a-l vedea. „Toată veselia reprimată în acei crunţi patru ani şi jumătate a izbucnit într-un şuvoi de entuziasm”, scria The Guardian. Zâmbetul său de învingător, o prezenţă radiantă şi farmecul tipic american i-au captivat pe britanici, într-atât că mulţimea aflată în faţa Palatului Buckingham a strigat pe o singură voce: „Îl vrem pe Wilson!” Acesta a apărut la balcon alături de Regele George al V-lea şi de Regina Maria, iar atunci mulţimea s-a arătat satisfăcută. E poate primul american care i-a năucit pe britanici: i-a cucerit printr-un singur zâmbet plin de nonşalanţă, punând în umbră familia regală britanică. Odată cu el preşedinţii aveau să devină nişte celebrităţi, nişte stele strălucitoare, în timp ce familia regală cu aerul său anost şi ponosit a fost lăsată în urmă fiind deodată dezvăluită ca o privelişte jalnică. 

3. Kiki Preston 

O newyorkeză, membră a grupului hedoniştilor britanici şi irlandezi retraşi în Happy Valley, Kenya, l-a dat gata pe rebelul prinţ George, duce de Kent, al patrulea fiu al lui George al V-lea. Pasionat până la obsesie de muzica jazz şi aventurier, nu putea suferi conformismul rigid la vieţii regale. Căsătorit cu prinţesa Marina, George era bisexual şi s-a implicat în numeroase aventuri şi poveşti de dragoste, între care regizorul Noel Coward şi spionul rus Anthony Blunt. „Fata cu siringa de argint”, cum era cunoscută Kiki, l-a întâlnit pe George în 1920 şi l-a condus la pierzanie. Sufletul său rebel, dar sensibil n-a rezistat unei decadenţe mult mai nemiloase în care l-a atras această americancă. Ajutat de ea, a devenit dependent de cocaină şi morfină şi a ajuns într-un ménage à trois cu un argentinian numit Jorge Ferrara. Fratele său Edward, viitorul rege al Angliei, s-a văzut nevoit să intervină şi să-i despartă cu forţa. George avea să moară după ce s-a prăbuşit în mod curios cu un vechi avion de război, în timp ce Preston s-a aruncat dintr-un apartament din New York. 

 4. Wallis Simpson 

O mare poveste de dragoste sau un alt rege deviat de la destinul său regal prin apariţia unei americance – cu toate astea, era un rege despre care se spune că legase de o prietenie cu Adolf Hitler. În 1934, viitorul rege Edward VIII a fost prins la palatul Windsor în pat cu Simpson, iar familia regală a dovedit că nu mai era luată pe nepregătite de asemenea tulburări ale vieţii regale. Prinţul a încercat stângaci să spună tatălui său că nu e ceea ce pare, dar imediat ce George V a murit, în 1936, s-a pregătit de nuntă. Simpson nici nu apucase să divorţeze. Povestea a ajuns în presa britanică care a prezentat imaginea unei americance alergând după avere şi titluri nobiliare – odată ce şi-ar fi pus mâinile pe ele, s-ar fi făcut nevăzută. Tulburată de acest interes maliţios faţă de viaţa sa privată Simpson a fugit din Marea Britanie – cu jurnaliştii pe urmele sale. Pe măsură ce criza constituţională s-a adâncit, premierul Stanley Baldwin ameninţând cu demisia, Edward a ales femeia iubită în defavoarea „datoriei” sale. Cuplul s-a mutat în străinătate, a rămas căsătorit şi legat prin devotament până la moartea lui Edward în 1972. 

5. Walt Disney  

Cel care a creat imaginea standard a unei prinţese – cum trebuie să se poarte şi să se îmbrace, dar şi ce reprezintă de fapt o prinţesă. Atributele creionate de el au devenit aproape de neşters în minţile oamenilor: în „Albă-ca –Zăpada şi cei şapte pitici, din 1937, apare o prinţesă care îşi aşteaptă prinţul: imaginea ei e gingaşă – cum cântă ea cu voce suavă şi zâmbeşte visător, dar ce o defineşte mai presus de toate e doar înfăţişarea şi titlul ei. Cam asta înseamnă să fii o prinţesă. Prinţesa graţioasă, timidă, îmbrăcată în rochii pompoase care are nevoie să fie salvată de un prinţ chipeş rezonează şi acum cu aşteptările britanicilor. Această reprezentare a lui Disney la fel ca şi Casa Windsor, nu lasă nici un loc propice pentru femeile puternice care vor să trăiască după propriile standarde – o imagine cu care se confundă vrăjitoarele sau femeile perfide, departe de idealurile regale. 

6. Rupert Murdoch 

Student la Universitatea Oxford în anii 1950, devenit magnat media, a păstrat toată viaţa adânci resentimente faţă de elita şi casa regală britanică simţind că e privit dispreţuitor pentru că e american. Autodeclarat un mic republican (deci un conservator american), a cumpărat tabloidul britanic The Sun în 1969. Din titlurile sale răzbate războiul purtat împotriva monarhiei britanice, fiind cel care a spart tabuurile ştirilor despre familia regală: a demontat mituri, a luat în batjocură şi a denigrat Casa Windsor: a rămas neîntrecut în media în aceste acţiuni de defăimare şi demistificare. 

7. Koo Stark 

În anii 1980 Prinţul Albert era considerat un sex-simbol regal. Pilotul regal în vârstă de 31 de ani, poreclit „Randy Andy” a început o relaţie cu actriţa americană Koo Stark. Tabloidele britanice s-au pus în mişcare şi au descoperit “The Awakening of Emily, un film în care Koo juca rolul unei adolescente din Londra anilor 1920 implicată în aventuri erotice cu femei şi bărbaţi. A fost prea mult pentru familia regală care au declarat-o nepotrivită pentru favoritul reginei – după o vacanţă împreună, cuplul s-a despărţit. Regina încă ţinea frâiele, dar era evident că copiii ei trăiau în alte vremuri – unele ceva mai libertine. Cum oare va păstra pe linia de plutire mitul familiei perfecte de aici încolo? 

 8. John Travolta 

 Seducătorul actor american a invitat-o la dans pe prinţesa Diana în cadrul unei vizite oficiale la Casa Alba a cuplului regal, în 1985. Prinţesa dansând cu John Travolta a creat o imagine puternic contrastantă cu lumea învechită reprezentată de Charles şi a fost un pas către o strălucitoare faimă. În vreme ce Charles a urât evenimentul de la început până la sfârşit, Diana a dansat şi a trecut graniţa spre o cu totul altă lume. 

9. John Bryan 

 Sarah Ferguson, ducesa de York, soţia prinţului Andrew, a căutat consolare în braţele consultantului financiar american John Bryan după o căsnicie de câţiva ani ajunsă pe butuci, dar care se afla în reparaţii. Fotografii cu iubiţii au ajuns într-un tabloid britanic şi au fost publicate într-o dimineaţă când familia regală era reunită la Balmoral. Fotografiile scandaloase în care un bărbat chel e interesat peste măsură de picioarele soţiei lui Andrew au determinat reacţia promptă a reginei care s-a descotorisit fără drept de apel de Sarah Ferguson, care păruse să intre promiţător în viaţa familiei regale. Şi acesta avea să fie doar începutul unei decade de divorţuri, nefericire şi scandaluri. 

10. Jeffrey Steinberg 

Director al departamentului de contrainformaţii al Executive Intelligence Review - publicaţie deţinută de adeptul teoriilor conspiraţiei, condamnatul pentru fraudă Lyndon La Rouche - a fost cel care a lansat teoria că în noaptea în care a murit împreună cu iubitul ei în accidentul de maşină prinţesa Diana a fost de fapt ucisă la comanda familiei regale. Teoria s-a perpetuat în rândurile opiniei publice şi a persistat 20 de ani după incident – nimic nu avea să fie mai dăunător reputaţiei familiei britanice – poate cu excepţia scandalului în care a fost implicată din nou – din cauza lui Jeffrey Epstein.

11. Jeffrey Epstein 

Prietenia prinţului Andrew cu prădătorul sexual a început în anii 1990 şi a durat peste 10 ani. Imagini cu ei înconjuraţi de femei tinere topless pe un iaht pe când se aflau în vacanţă în Tailanda au apărut în presă. De atunci s-au mai întâlnit de câteva ori. Însă după arestarea, condamnarea şi apoi moartea în închisoare a lui Epstein, prinţul Andrew a dat un interviu spectaculos prin stângăcia lui în care a susţinut că l-a vizitat pe Epstein după arestare pentru că „a fost un loc convenabil în care să stea” şi un „lucru onorabil”. „Mi-am reproşat mereu de atunci acest lucru nepotrivit unui membru al familiei regale, întrucât noi ţinem să fim la înălţimea celor mai înalte standarde, or eu tocmai aici am dezamăgit – pur şi simplu”, a încercat el să se disculpe. Aroganţa şi superioritatea, lipsa de discriminare faţă de propriile comportamente cuplate cu acuzaţiile la adresa lui au fost ultima picătură, astfel că Andrew a renunţat la scurtă vreme la angajamentele sale oficiale.

12. Meghan Markle

Vestea logodnei prinţului Harry cu actriţa americană Meghan Markle a fost întâmpinată cu bucurie de britanici – o femeie inteligentă cu concepţii şi valori moderne, cu o carieră şi un simţ solid al identităţii proprii era ceea ce lipsea familiei regale. Dar probabil că soarta le era pecetluită încă de la început: cu un tată dornic de atenţie negativă şi cu o Meghan care nu se arăta maleabilă pentru presă, făcând lucrurile în felul său, presiunile asupra cuplului s-au tot acumulat. După naşterea lui Archie, când Meghan nu a oferit imaginea aşteptată cu nou-născutul, presa a devenit şi mai resentimentară. Adevărul îngrozitor este acesta: Familia regală şi publicul britanic vor să menţină o imagine o regalităţii neutră şi potolită. Riscurile asociate eclipsării de către parveniţii americani nu sunt pentru ei, scrie Otto English în Politico. Regina are întâlniri de criză cu familia regală în legătură cu viitoarele roluri ale cuplului care a renunţat la privilegiile regale. Însă acum ca şi în 1776 vina va fi pasată tot în curtea americană.