Cea mai grea înfrângere a generalului Jukov, în „Historia” de ianuarie

📁 Al Doilea Război Mondial
Autor: Adina Scorțescu
🗓️ 13 ianuarie 2023

În categoria operațiunilor „uitate” ale secolului trecut, există câteva locuri fruntașe; unul dintre ele a fost umbrit de marele succes de la Stalingrad. Primul Dosar al anului ne trimite în toamna lui 1942, când Stalin l-a desemnat pe Jukov să coordoneze Operațiunea Marte. „Historia” începe anul în forță și vă așteaptă, începând de azi, la chioșcuri și pe platforma paydemic.

Când STAVKA (Înaltul Comandament sovietic) a stabilit obiectivele strategice pe care Armata Roșie să le îndeplinească în timpul ofensivelor sau contraofensivelor lansate la sfârșitul lunii noiembrie 1942 sau pe cele executate ulterior, după finalizarea acestora în iarna 1942- 1943, atenţia s-a îndreptat în mod natural spre intrândul german de la Rjev, aflat la vest de Moscova. 

Împreună cu Operaţiunea Uranus, Marte a constituit punctul central al eforturilor strategice sovietice din toamna anului 1942 și rampa de lansare pentru executarea ofensivelor ulterioare din iarna anului 1942-1943. 

Operaţiunea Marte a fost planificată de Jukov și de comandanţii celor două fronturi, care urmau să participe la ofensivă, generalul-colonel I.S. Konev – comandantul Frontului de Vest și generalul-colonel M.A. Purkarev – comandantul Frontului Kalinin. 

Deși după război Marte a fost prezentată fiind doar o acţiune de diversiune, menită să sprijine operaţiunile executate în sudul frontului, scopul și durata operaţiunii, forţele angajate (mai numeroase decât cele din cadrul Uranus), implicarea personală a lui Jukov demonstrează cu claritate că era vorba de o operaţiune de amploare și că, iniţial, se dorea ca Marte să fie chiar mai importantă decât Uranus. 

Cum a ajuns Operațiunea Marte un eșec lamentabil? Ne explică, în cele mai mici detalii, Carol Sabin Florea.

Prăbușirea unui membru de frunte al camarilei regale

 În 1937 era deja unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri ai României, „avea putere cât două ministere la un loc“ și juca poker cu Regele Carol al II-lea. 

În 1939 ieșea din graţiile monarhiei pentru că nu mai era „mână largă“, când venea vorba de finanţarea Casei Regale. Au urmat un proces înscenat, confiscarea unei părţi a averii, fuga din ţară cu un avion militar și o nouă etapă, pe tărâm american. 

Cât a fost trădare, rea-voinţă sau spionaj în viaţa lui Max Auschnitt? Studierea arhivelor Securităţii ne oferă câteva răspunsuri, nu fără echivoc, într-un articol scris de Emilian Tilibașa.

Moda de la Versailles

Regele Ludovic al XIV-lea a reușit să construiască un fenomen fără egal: strălucirea Curţii sale a influenţat toate celelalte Curţi europene, impunând prestigiu la toate capitolele. Prin ceremonialul opulent și codul impus la Curte, prin fastul și luxul promovate de rege, Versailles a devenit „arbitrul eleganţei europene“.

Regele era model absolut pentru supușii săi, iar clasa aristocratică încerca să-l imite nu doar prin vestimentaţie, ci și prin gesturi. Eticheta a devenit, astfel, un mijloc de guvernare. Eleganţa costumelor de la Curtea lui Ludovic al XIV-lea și fastul evenimentelor din sălile Palatului Versailles ofereau o imagine plină de strălucire, care impresiona monarhii altor curţi regale, o imagine menită să fie reprezentativă pentru întreaga Franţă, dar care funcţionează și ca dată de naștere a fenomenului modei.

Dan Popescu vă invită să descoperiți ținutele doamnelor și domnilor de la Curtea Regelui Soare.

Cele mai prețioase tablouri din lume

Știați că cel mai scump tablou vândut vreodată îi aparține lui da Vinci? Salvator Mundi (Mântuitorul lumii), care îl înfăţișează pe Hristos ţinând un glob într-o mână și formând semnul crucii cu cealaltă, a fost pictat în perioada 1499-1510 și s-a vândut la Casa de licitaţii Christie’s pentru suma-record de 450.312.500 de dolari. 

Pe locul al doilea se găsește Interchange, o pictură abstractă expresionistă înfăţișând o figură feminină, în ulei pe pânză, a pictorului olandez-american Willem de Kooning (1904-1997). A fost vândut la Sotheby’s din New York, în noiembrie 1989, pentru 20,7 milioane de dolari, stabilind astfel un preţ-record pentru un artist în viaţă. 

Articolul Nicoletei Zaharia este o lectură numai bună de weekend, la o ceașcă de cafea sau de ciocolată caldă. 

***

Dacă vremea ploioasă nu vă încurajează să ieșiți din casă, uitați-vă musai și peste recomandările noastre de filme, cărți și emisiuni TV. O să găsiți câteva idei „istorice” pentru serile friguroase. Nu aveți energie să ne găsiți la chioșc? Platforma paydemic e la un click distanță.

Vă urăm lectură plăcută și un început de an optimist!

Mai multe