Când a fost inventat procesul de îmbălsămare în Egiptul preistoric?

Egiptenii foloseau îmbălsămarea pentru a mumifica morții cu mult mai înainte de epoca Faraonilor, arată un studiu publicat recent în Journal of Archaeological Science.

Cercetătorii au realizat serie de teste medico-legale pe o mumie preistorică intactă, care se află la Muzeul Egiptean din Torino (foto sus), despre care se credea că a fost prezervată în mod natural ca urmare a înhumării în nisip fierbinte uscat. Aceste teste au dezvăluit că mumia a suferit un proces de îmbălsămare cu ulei de plante, rășină încălzită, extract de plante aromatice și clei de plante sau zahăr, toate amestecate și utilizate pentru a umple textilele funerare în care a fost înfășurat corpul, relatează Agerpres.

”'Combinând analiza chimică cu examinarea vizuală a corpului, cercetări genetice, datări cu radiocarbon și analize microscopice a învelitorii de in, am confirmat că acest proces ritualic de mumificare a avut loc în jurul anului 3600 î.H. pe un bărbat, cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani când a murit”, a precizat Jana Jones, egiptolog și expert în practicile de înhumare ale vechilor egipteni de la Universitatea Macquarie din Australia.

Substanțele folosite în procesul de de îmbălsămare conțineau agenți antibacterieni utilizați în proporții similare cu cele ce aveau să fie folosite în perioada de vârf a mumificării egiptene, cu aproximativ 2.500 de ani mai târziu.