Bunicul lui Neagu Djuvara povesteşte

Aceasta carte prezintă traseul carieristic de 48 de ani al autorului:Belgrad-Sofia-Constantinopol-Galaţi-Bruxelles-Le Havre-Luxemburg-Atena (1887-1925). Trandafir G. Djuvara (1856-1935) a fost un diplomat român a cărui prestigioasă carieră a început la 1 aprilie 1879, când a fost numit ataşat provizoriu la Agenţia diplomatică a României la Paris, şi s-a încheiat la 31 decembrie 1926, când a părăsit Ministerul Afacerilor Străine. Avea 70 de ani.

În timpul activităţii sale diplomatice s-a confruntat cu ample frământări cauzate de efectele Primului Război Mondial, de cele două Revoluţii din Rusia sau de crearea Ligii Naţiunilor. În cartea sa, Trandafir G. Djuvara vorbeşte despre recitalul celebrei cântăreţe românce Hariclea Darclée la Constantinopol, în faţa sultanului, despre acreditarea sa pe lângă regele Leopold al II-lea, „în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al regelui Carol I“, în timpul misiunii de la Bruxelles (perioadă în care i s-a născut fiul cel mic, Radu), sau despre cruzimile germane din România, în timpul Primului Război Mondial. Iată ce spune Neagu Djuvara ­despre bunicul său:„Trebuie să mărturisesc aici, cu oarecare sfială, că dacă bunicul avea vădit o mare afecţiune pentru mine, mie-mi ­inspira prea multă teamă ca să pot vorbi de dragoste. Avea, fără îndoială, un caracter foarte dificil, era ceea ce se numeşte un tiran domestic. A fost şi pricina pentru care prima lui soţie, bunica mea, l‑a părăsit cu cei doi băieţi încă ­mici. Pe vremea aceea, soţia mai putea fi penalizată pentru faptul de a fi fost cea care a cerut divorţul, aşa că cei doi copii au fost lăsaţi în grija tatălui, care i-a crescut în stil ­spartan“.