„Adevărul“ lansează concursul „Scrie-i României!“ Premiile sunt primele drapele ale României

„Adevărul“ lansează pe 21 noiembrie concursul „Scrie-i României!“, prin care vă invită să transmiteţi un mesaj de Ziua Naţională. Mesajele câştigătoare vor apărea pe prima pagină a ziarului „Adevărul“ din 1 Decembrie 2016 şi autorii vor câştiga unul dintre primele drapele ale României:al lui Cuza, Carol I, Ferdinand I şi Mihai I.

În momentele în care istoria a mai făcut câte-un viraj şi a schimbat soarta ţării, simbolurile naţionale au fost adaptate evenimentelor. Mica Unire, Războiul de Independenţă, Marea Unire şi intrarea în cel de-Al Doilea Război Mondial au fost toate episoade esenţiale în istoria românilor, în care s-a mai jucat o carte pentru suveranitatea şi integritatea naţională. În preajma acestor momente, domnitorii au adoptat drapele noi care să fluture peste armatele şi instituţiile româneşti, din ţară şi din străinătate.

Primul drapel de luptă al României – încă mică, dar unită sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza – a apărut în 1863, când domnitorul a ignorat prevederile Convenţiei de la Paris din 1858, care hotăra ca cele două principate româneşti să fie reprezentate de steaguri diferite. Nu se putea aşa. Armata trebuia şi ea unită sub un sigur stindard. Aşadar, Cuza a întemeiat simbolurile naţionale, alegând drapelul revoluţiei paşoptiste, peste care a inscripţionat simbolurile celor două principate româneşti – bourul Moldovei şi acvila Ţării Româneşti. În acel moment în care istoria era încă numai pe jumătate înfăptuită, steagul a fost un simbol al primei izbânzi, după cum spunea chiar domnitorul Cuza:„Steagurile cele vechi aduceau aminte suvenire triste, de vreme ce ele înfăţişau ţările despărţite. Astăzi, voi primiţi din mâinile noastre steagul ce întruneşte colorile ţărilor surori, aşa precum voinţa unanimă a românilor a unit pe capul nostru coroanele ambelor ţări. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea. Steagul e totodată trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României!“

Steagul Independenţei şi cel al Unirii

La un an după înlăturarea lui Cuza, în 1867, noul domn, Carol I, a hotărât schimbarea însemnelor de stat. A stabilit noi modele de steaguri româneşti, care includeau şi emblema Casei de Hohenzollern de care aparţinea. A fost un proiect naţional, la care au contribuit mulţi dintre intelectualii români ai vremii – printre care Mihai Kogălniceanu, Cezar Bolliac Nicolae Golescu, Gheorghe Cantacuzino etc. Noul drapel al României avea să prezinte culorile dispuse vertical, iar stema ţării apărea numai pe drapelele princiare şi pe ale armatei, nu şi pe cele civile. Din 1867 până la sfârşitul domniei sale, în 1914, Carol I a decis o serie de transformări ale steagurilor sale, însă modelul din 1882 a rămas în istorie ca drapelul neatârnării României. A fost steagul care a condus trupele române în timpul Războiului de Independenţă din 1877, a fost steagul curajului şi al onoarei din vremea primului rege român.

A fost urmat, în 1922, de cel mai mare steag românesc – măcar dacă se ia în considerare încărcătura istorică:drapelul României Mari, înfăptuită în 1918. Ferdinand I „Întregitorul“ a pus pe steagul României crucea Ordinului „Mihai Viteazul“ care amintea de eroii Primului Război Mondial şi pe stema României, simbolurile tuturor provinciilor româneşti peste care domnea. În 1940, Regele Mihai I a instituit ultimul drapel monarhic românesc, care a rămas în vigoare până în 1947. A văzut câmpurile de luptă de la Odesa şi Stalingrad, a fost coborât de pe instituţiile provinciilor pierdute în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi, în final, a fost înlăturat definitiv după venirea la putere a comuniştilor. Gata, România – republică populară – altă istorie.   

AICI POŢI CONSULTA REGULAMENTUL CONCURSULUI

Mai multe