A fost descoperită ciuperca vinovată pentru Marea Foamete Irlandeză

Un grup de cercetători, de la Laboratoarele Sainsbury din Marea Britanie şi Institutele Max Planck din Germania, a studiat frunzele uscate ale cartofilor irlandezi, păstrate la Kew Gardens din Londra din 1847, cu scopul de a afla ce a determinat Marea Foamete din Irlanda, de la mijlocul secolului al XIX-lea. Aceştia au descoperit că mana cartofilor a fost cauzată de o tulpină necunoscută a unei ciurperci parazitare, Phytophthora infestans, pe care au denumit-o HERB-1.

Cercetarea s-a realizat prin analizarea ADN-ului cartofilor din 11 eşantioane istorice şi a 15 moderne, pentru a determina evoluţia agentului patogenului în timp. Oamenii de ştiinţă credeau că tulpina ciupercii vinovată de flagel este identică sau similară cu cea care provoacă acelaşi lucru astăzi, fiind denumită US-1. Acesta se regăseşte cu preponderenţă în Valea Toluca din Mexic, de unde sunt originari cartofii. Însă, cercetarea a demonstrat că sunt diferite şi că în anii 1842 – 1843, o tulpină anterioară lui HERB-1 a călătorit din Mexic în Europa, probabil pe navele de pasageri, unde se serveau feluri de mâncare din cartofi.

Însă, o dată ajunsă în Europa tulpina ciupercii parazite se separă în US-1 şi HERB-1, iar cea din urmă infestează culturile de cartofi. Aceasta se răspândeşte peste tot în lume, persistând până în anii 1970, când îi ia locul varianta modernă US-1. A fost, însă, o adevărată dramă pentru irlandezi, care de la sfârşitul secolului al XVII-lea, s-au bazat pe culturile de cartof pentru a-şi asigura alimentaţia zilnică, deoarece erau obligaţi, legal, să exporte majoritatea porumbului, a produselor lactate şi animale, către Anglia. 

În urma Marii Foamete, aproximativ 25% din populaţia Irlandei a fost decimată, iar un influx masiv de irlandezi a emigrat în SUA imediat post-1845, în căutarea unor condiţii de trai mai bune. Nici până astăzi, însă, irlandezii nu au revenit numeric la nivelurile dinaintea acestui tragic eveniment. Cercetarea asupra cartofilor irlandezi poate fi de ajutor în a descoperi şi alti agenţi patogeni, care au determinat flageluri similare, pentru a determina modul în care se pot cultiva plante, care să reziste acestor microorganisme.