Historia, nr. 46, octombrie 2005
În prima jumătate a secolului al V-lea, Imperiul Bizantin s-a confruntat cu una din cele mai mari primejdii din istoria sa: invazia hunilor. Stabiliți în Câmpia Pannonică la sfârșitul secolului al IV-lea, hunii au pus bazele, în jurul anului 400, unei puternice confederații etnice, supuse hegemoniei lor, care, timp de o jumătate de secol, s-a manifestat ca cea mai redutabilă forță militară a continentului, acționând eminamente distructiv. Sub conducerea regelui Attila, hunii vor declanșa, în deceniile 4 și 5 ale secolului al V-lea, seria devastatoarelor lor campanii militare împotriva Imperiului Bizantin, pustiind cumplit provinciile bizantine de la sud de Dunăre.
În prima jumătate a secolului al V-lea, Imperiul Bizantin s-a confruntat cu una din cele mai mari primejdii din istoria sa: invazia hunilor. Stabiliți în Câmpia Pannonică la sfârșitul secolului al IV-lea, hunii au pus bazele, în jurul anului 400, unei puternice confederații etnice, supuse hegemoniei lor, care, timp de o jumătate de secol, s-a manifestat ca cea mai redutabilă forță militară a continentului, acționând eminamente distructiv. Sub conducerea regelui Attila, hunii vor declanșa, în deceniile 4 și 5 ale secolului al V-lea, seria devastatoarelor lor campanii militare împotriva Imperiului Bizantin, pustiind cumplit provinciile bizantine de la sud de Dunăre.